Rumänische Verteilschriften

Cum ajung eu în cer?

Mulţi oa­meni îşi pun în­tre­ba­rea re­fe­ri­toare la veş­ni­cie. Lu­crul acesta se ob­servă la aceia care cu­getă la sfâr­şi­tul vie­ţii lor. Ac­triţa ame­ri­cană Drew Barrymore a ju­cat ro­lul prin­ci­pal de co­pil în fil­mul «E. T. Ex­trate­res­trul». Când avea 28 de ani (născ. 1975), a afir­mat: «Dacă voi muri îna­in­tea pi­si­cii mele, să i se dea să mă­nânce ce­nuşa mea. Atunci tră­iesc cel pu­ţin mai de­parte în pi­sica mea». Nu este în­gro­zi­toare această ne­cu­noş­tinţă şi mio­pie refe­ri­toare la moarte?

În tim­pul Dom­nu­lui Isus au ve­nit mulţi oa­meni la El. Pro­ble­mele lor erau în­tot­deauna aproape nu­mai pă­mân­teşti:

• Zece le­proşi do­reau să fie vin­de­caţi (Luca 17:13).
• Or­bii do­reau să vadă (Matei 9:27).
• Un al­tul do­rea să i se ajute să-şi pri­mească moşte­ni­rea lui (Luca 12:13–14).
• Fa­ri­seii au ve­nit cu în­tre­ba­rea pro­vo­ca­toare, dacă tre­buie să plă­tească sau nu im­po­zit (Matei 22:17).

Nu­mai pu­ţini oa­meni au ve­nit la Isus spre a afla de la El cum se poate ajunge în cer. Un tâ­năr bo­gat a ve­nit la El şi L-a în­tre­bat: «Bu­nule În­vă­ţă­tor, ce tre­buie să fac ca să moşte­nesc vi­aţa veş­nică?» (Luca 18:18). Lui i s-a răs­puns ce tre­buie să facă, anume: să vândă tot, de ce era le­gată inima lui, şi să-L ur­meze pe Isus. Deoarece el era bo­gat, nu a ur­mat sfa­tul pri­mit, iar prin aceasta a re­nun­ţat la cer. Mai erau şi oa­meni care nu că­u­tau ce­rul, dar au fost in­for­maţi des­pre el la în­tâl­ni­rea cu Isus. Ei au folo­sit ime­diat pri­le­jul ofe­rit. Zacheu a do­rit să-L vadă pe Isus, şi el a gă­sit mai mult de­cât se aş­tepta. După vi­zita din casa lui Zacheu – aproape ca la o ca­fea – el a gă­sit ce­rul. Isus a pre­ci­zat: «As­tăzi a in­trat mân­tui­rea în casa aceasta…» (Luca 19:9).

Cum se poate găsi ce­rul?

Din cele spuse până aici se poate pre­ciza:

• Îm­pă­ră­ţia cerurilor se poate găsi într-o anu­mită zi. Este bine să ştii lu­crul acesta, căci as­tăzi va fi po­si­bil şi pen­tru tine, dragă ci­ti­toare sau ci­ti­tor, să pri­meşti vi­aţa veş­nică de la Dum­ne­zeu.
• Pri­mi­rea îm­pă­ră­ţiei cerurilor nu este con­diţi­o­nată de vreo faptă per­so­nală.
• Îm­pă­ră­ţia cerurilor te poate găsi com­plet ne­pre­gă­tit.

Pro­pri­ile noas­tre con­cep­ţii cu pri­vire la in­tra­rea în cer sunt cu to­tul false, dacă nu sunt ba­zate pe afir­ma­ţi­ile lui Dum­ne­zeu. O cân­tă­reaţă afirma într-un cân­tec des­pre un clovn, care re­nunţa la ser­vi­ciul lui în­de­lun­gat într-un circ, ast­fel: «De­si­gur că el ajunge în cer, căci a fă­cut pe mulţi oa­meni să râdă». O do­na­toare bo­gată a con­struit o casă pen­tru să­raci, unde pu­teau să tră­iască gra­tuit 20 de fe­mei. Con­di­ţia era ca fe­me­ile să se roage câte o oră pe zi pen­tru mân­tui­rea su­fle­tu­lui binefăcătoarei lor.

Dar cum ajun­gem noi cu ade­vă­rat în cer?

Spre a răs­punde clar la această întrebare, Dom­nul Isus S-a fo­lo­sit de o pildă. În evanghelia după Luca, ca­pi­to­lul 14, ver­se­tul 16, El vor­beşte des­pre un om (în pildă omul îl re­pre­zintă pe Dum­ne­zeu) care vrea să dea o masă festivă (în pildă ea re­pre­zintă ce­rul), şi tri­mite la în­ce­put nu­mai in­vi­ta­ţii per­so­nale. Toate răs­pun­su­rile sunt de­pri­mante: «Dar toţi au în­ce­put să se se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ‹Am cum­pă­rat un ogor… Am cum­pă­rat cinci pe­rechi de boi… Toc­mai acum m-am în­su­rat, şi de aceea nu pot veni›». Isus în­cheie pilda cu de­ci­zia gaz­dei: «Căci vă spun că niciunul din cei pof­tiţi nu va gusta din cina mea».

Din cele spuse este clar că ce­rul se poate câş­tiga sau pierde. Lu­crul decisiv este ac­cep­ta­rea sau res­pin­ge­rea in­vi­ta­ţiei. Se poate mai sim­plu ca aşa? De­si­gur că nu! Dacă mulţi oa­meni nu vor ajunge în cer, nu este pen­tru că ei nu ar fi cu­nos­cut ca­lea, ci pen­tru că au res­pins in­vi­ta­ţia.

Pilda celor trei categorii de oameni nu este un model pentru noi, căci niciunul nu acceptă invitaţia şi nu vine la masă. Oare nu se dă masa festivă anunţată? Ba da! După res­pin­ge­rea in­vi­ta­ţiei sunt tri­mise ia­răşi in­vi­ta­ţii peste tot. Nu se mai ti­pă­resc in­vi­ta­ţii cu rame au­rite. Acum este va­la­bilă che­ma­rea: «Ve­niţi!» Şi cine ac­ceptă in­vi­ta­ţia, are un loc asi­gu­rat la masă. Ce se în­tâm­plă? Oa­me­nii vin – chiar foarte mulţi. După câtva timp gazda face bi­lan­ţul: mai sunt încă lo­curi li­bere! El spune slu­jito­ri­lor Lui: «Du­ceţi-vă …! Mai in­vi­taţi ia­răşi!»

Vreau să aplic acum pilda aceasta la noi, căci exact aşa este si­tu­a­ţia noas­tră de as­tăzi. În cer mai sunt lo­curi li­bere, iar Dum­ne­zeu îţi spune: «Vino şi ocupă un loc în cer! Fii în­ţe­lept şi re­zervă-ţi veş­ni­cia! Fă-o chiar as­tăzi!»

Ce­rul este fru­mos de ne­des­cris, de aceea Dom­nul Isus îl com­pară cu o masă festivă. În 1 Corinteni 2:9 se spune: «Lu­cruri pe care ochiul nu le-a vă­zut, ure­chea nu le-a au­zit şi la inima omu­lui nu s-au suit, aşa sunt lu­cru­rile pe care le-a pre­gă­tit Dum­ne­zeu pen­tru cei ce-L iu­besc». Pe pă­mân­tul acesta ni­mic, ab­so­lut ni­mic, nu se poate com­para cu ce­rul. Aşa de ini­ma­gi­na­bil de fru­mos este acolo! Nu cumva să pier­dem această oca­zie, căci ce­rul este foarte pre­ţios. Este cineva care ne-a des­chis uşa ce­ru­lui. Acesta este Isus Hris­tos, Fiul lui Dum­ne­zeu! Nu­mai dato­rită Lui pu­tem să ajun­gem noi acolo aşa de uşor. Acum de­pinde nu­mai de vo­inţa noas­tră. Nu­mai cine este ne­so­co­tit, ca cei trei oa­meni, nu ac­ceptă in­vi­ta­ţia.

Măntuirea se primeşte numai prin Dom­nul Isus Hris­tos

În Fap­tele apos­to­li­lor (cap. 2:21) ci­tim: «Ori­cine va chema Nu­mele Dom­nu­lui [Isus], va fi mân­tuit». Aceasta este una dintre frazele importante ale Noului Testament. Pavel, când se afla în închisoarea din Filipi, a ex­pli­cat gar­dia­nu­lui: «Crede în Dom­nul Isus, şi vei fi mân­tuit tu şi casa ta» (Fapte 16:31). Acest me­saj este con­cis, dar el lu­crează şi schimbă vi­aţa. Gar­dia­nul s-a po­căit chiar în noap­tea aceea.

De la ce salvează Isus? Este esenţial să ştim: de la calea ce duce la pierzarea veşnică, în iad. Despre iad şi cer Biblia spune că acolo oamenii vor fi veşnic. Unul este groaznic, iar celălalt este minunat. Nu există un al treilea loc. La cinci minute după moarte, nimeni nu va mai spune: «Căci morţi sunt cei muriţi» sau «La moarte se sfârşeşte totul». Totul este decis de raportul faţă de Persoana Domnului Isus. Destinul nostru veşnic depinde de Isus Hristos şi de relaţia noastră cu El!

Când am fost într-o călătorie de evanghelizare în Polonia, am vizitat lagărul de la Auschwitz.

În tim­pul ce­lui de-al tre­i­lea im­pe­riu ger­man s-au pro­dus acolo lu­cruri groaz­nice. Din 1942 până în 1944, mai mult de 1,6 mi­lioane de oa­meni, majo­ri­ta­tea iu­dei, au fost ga­zaţi şi apoi arşi acolo. În lite­ra­tură se vor­beşte de «ia­dul de la Auschwitz». În timp ce gru­pul nos­tru vi­zita o ca­meră de ga­zare, unde au fost omo­râţi câte 600 de oa­meni la fie­care şarjă, am cu­ge­tat la această de­nu­mire. Acolo a fost groaz­nic de ne­des­cris. Dar a fost acolo într-ade­văr ia­dul?

Noi am putut să vizităm camera de gazare numai pentru că această grozăvie a încetat în 1945. Instalaţia poate fi acum vizitată, iar acolo nu mai este nimeni chinuit sau otrăvit. Camerele de gazare de la Auschwitz au fost temporare, însă iadul Bibliei este veşnic.

În hala de la intrarea muzeului de astăzi am văzut un tablou cu Domnul Isus Hristos răstignit. Un deţinut şi-a arătat speranţa lui în Cel răstignit, zgâriind cu un cui pe perete. Şi pictorul acesta a murit în camera de gazare, însă el L-a cunoscut pe Isus, Salvatorul. Deşi el a murit într-un loc groaznic, pentru el cerul a fost deschis. Oricum, când cineva ajunge în iadul de care Domnul Isus avertizează insistent în Noul Testament (spre ex.: Matei 7:13; Matei 5:29-30; Matei 18:8), nu mai există nicio scăpare şi nicio salvare.Deoarece în comparaţie cu Auschwitz, iadul funcţionează veşnic, nici nu îl poate vizita nimeni.

Şi ce­rul este veş­nic. Iar acesta este lo­cul unde vrea să ne ducă Dum­ne­zeu. De aceea acceptă in­vi­ta­ţia de a ajunge în cer. Cheamă Nu­mele Dom­nu­lui, pen­tru ca ast­fel să-ţi re­zervi ce­rul!

Într-o zi, după ce am ţi­nut o pre­dică, am fost în­tre­bat de o fe­meie ne­li­niş­tită: «Chiar se poate re­zerva ce­rul? Sună ca într-o agen­ţie de vo­iaj!» Am apro­bat-o, spunându-i: «Cine nu re­zervă, nu ajunge la ţintă. Dacă vrei să ajungi pe in­sula Ha­wai, tre­buie să ai un bi­let va­la­bil de avion». Ea m-a în­tre­bat: «Dar bi­le­tul de avion tre­buie plă­tit, nu-i aşa?!» – «Da, şi bi­le­tul spre cer! El este însă aşa de scump, în­cât ni­meni din noi nu-l poate plăti. Pă­ca­tul nos­tru este acela care ne îm­pie­dică. Dum­ne­zeu nu în­gă­duie în ce­rul Lui niciun pă­cat. Cine vrea ca după vi­aţa aceasta de aici să pe­treacă veş­ni­cia cu Dum­ne­zeu, tre­buie să fie mai în­tâi eli­be­rat de vina pă­ca­tu­lui lui. Eli­be­ra­rea poate fi fă­cută nu­mai de o per­soană fără pă­cat – iar această per­soană este Isus HRIS­TOS. Nu­mai El poate plăti! Iar El a plă­tit cu sân­gele Său, prin moar­tea Sa pe cruce».

Deci, ce pot să fac eu ca să ajung în cer? Dum­ne­zeu ne adre­sează astăzi şi nouă in­vi­ta­ţia Lui de sal­vare. Multe lo­curi din Bi­blie ne in­vită in­sis­tent să răs­pun­dem che­mă­rii lui Dum­ne­zeu:

• «Stră­du­iţi-vă să in­traţi pe uşa cea strâmtă!» (Luca 13:24).
• «Po­că­iţi-vă, căci îm­pă­ră­ţia cerurilor este aproape!» (Matei 4:17).
• «In­traţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este ca­lea care duce la pier­zare, şi mulţi sunt cei care in­tră pe ea. Dar strâmtă este poarta, în­gustă este ca­lea care duce la vi­aţă, şi pu­ţini sunt cei ce o află» (Matei 7:13-14).
• «Apucă vi­aţa veş­nică la care ai fost che­mat…» (1 Timotei 6:12).
• «Crede în Dom­nul Isus, şi vei fi mân­tuit tu şi casa ta…» (Fapte 16:31).

Toate aces­tea sunt in­vi­ta­ţii in­sis­tente, care ar tre­bui să ne tre­zească. Din text se ob­servă se­rio­zi­ta­tea, fer­mi­ta­tea şi ur­genţa lor. Pro­ce­dăm cum tre­buie, dacă răs­pun­dem in­vi­ta­ţiei cu o ru­gă­ci­une care ar pu­tea suna ast­fel:

«Doamne Isuse, astăzi am citit că numai prin Tine pot ajunge în cer. Eu doresc să fiu cândva cu Tine în cer. De aceea, Te rog, scapă-mă de iad, în care aş ajunge pentru veşnicie, datorită vinii mele. Pentru că m-ai iubit aşa de mult, ai murit pentru mine pe cruce şi ai plătit vina păcatelor mele. Tu îmi cunoşti toate păcatele – din copilăria mea. Tu cunoşti orice păcat, de care sunt conştient, dar şi pe acelea care le-am uitat de mult. Tu cunoşti tot ceea ce am eu în inimă. Eu sunt înaintea Ta ca o carte deschisă. Nu pot ajunge în cer în starea mea actuală. Te rog, iartă-mi păcatele, pe care le regret din inimă. Intră în viaţa mea şi înnoieşte-o. Ajută-mă să renunţ la tot ce nu-Ţi este plăcut Ţie şi dăruieşte‑mi obişnuinţe noi, binecuvântate de Tine. Deschide‑mi Cuvântul Tău, Biblia. Ajută-mă să înţeleg ce vrei să-mi spui, şi dă-mi o inimă ascultătoare, spre a putea face ce-Ţi este plăcut Ţie. Fii Tu de acum încolo DOMNUL meu. Vreau să Te urmez. Te rog, arată-mi calea pe care trebuie să merg în toate domeniile vieţii mele. Îţi mulţumesc că m-ai ascultat, că pot să fiu acum un copil al lui Dumnezeu, care odată va fi cu Tine în cer. Amin.»

prof. dr. ing. Werner Gitt