Wir verwenden Cookies, um die Benutzerfreundlichkeit dieser Webseite zu erhöhen (mehr Informationen).

Prof. Dr. Werner Gitt

Şi totuşi El există – Dumnezeul nostru!

Aus dem Inhalt: „Klar ist, dass niemand beweisen kann, dass es keinen Gott gibt, aber ist andererseits seine Existenz beweisbar? Wenn das Letztere möglich ist, dann sind die atheistischen Verbände einem Irrtum aufgesessen. Kann man darüber hin­aus zeigen, dass es den biblischen Gott gibt, dann gehen die Atheisten auf die Hölle zu, denn die Bibel sagt: „Deren Los ist die dunkelste Finsternis“ (Judas 13b).“

Dieses Traktat eignet sich besonders gut zur Weitergabe an suchende Menschen!

8 Seiten, Best.-Nr. 125-6, Kosten- und Verteilhinweise | Eindruck einer Kontaktadresse


Şi totuşi El există – Dumnezeul nostru!

Oamenii caută să evite tema „Dumnezeu“, dar nu vor reuşi să o evite complet.

Ateii au vrut să afişeze pe autobuzele din Londra reclame care afirmau că „nu există Dumnezeu“. Ei nu au reuşit, datorită legii englezeşti a publicaţiilor, care prevede că se poate face reclamă numai la ceva care este demonstrat în mod concret. Însă niciunul dintre împotrivitori nu a putut demonstra că nu există Dumnezeu. Ca soluţie, ei au modificat sloganul lor astfel: „Probabil nu există Dumnezeu“. Drept consecinţă, reclama lor conţine implicit probabilitatea că există Dumnezeu, ceea a determinat pe unii să-şi pună întrebarea: Există Dumnezeu?

Campania de reclamă a ateilor englezi nu a fost aprobată în forma aceasta pe autobuzele de circulaţie în comun din Germania. De aceea ateii germani s-au hotărât să facă în toată Germania campanie publicitară cu un autobuz propriu, folosind afişul amintit mai sus, dar într-o formă şi mai drastică: „Cu o probabilitate aproape sigură, Dumnezeu nu există“. Însă, ca om raţional, te întrebi de ce combat ateii ceva care conform concepţiei lor nu există?

Este clar că nimeni nu poate să verifice existenţa lui Dumnezeu; însă, altfel spus, poate fi demonstrată existenţa Sa? Dacă acest lucru este posibil, atunci ateii sunt victimele unei erori de gândire. Iar în plus, dacă se poate demonstra că Dumnezeul Bibliei există, atunci ateii ajung în iad, căci Biblia spune: „… cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie“ (Iuda 13b). Nu există o pierdere mai mare.

Vreau să răspund aici la întrebarea existenţei lui Dumnezeu prin două dovezi noi referitoare la Dumnezeu. Formularea din Romani 1:21 „… fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu …“ este o afirmaţie foarte puternică, ce demonstrează că Dumnezeu Se descoperă şi în afara Bibliei, şi deci existenţa Lui poate fi demonstrată. Chiar dacă dovezile existenţei lui Dumnezeu nu conduc direct la credinţă, totuşi ele au o funcţie importantă: ele combat argumentele ateiste şi sunt capabile să micşoreze sau chiar să înlăture unele obstacole din calea credinţei. Aristotel, Anselm de Canterbury şi Thomas d’Aquin au adus demult dovezi ale existenţei lui Dumnezeu. Aici amintesc două dovezi ale existenţei lui Dumnezeu, care au fost aduse în ultimii ani de autorul acestui tractat, anume, pe cel din legile naturale ale informaţiei şi pe cel din domeniul matematico-profetic:

Dovada existenţei lui Dumnezeu din legile naturale ale informaţiei

Pe baza legilor naturale ale informaţiei se ştie că mulţimea mare de informaţii din celulele tuturor organismelor necesită un Autor inteligent.

Contrar dovezilor istorice despre Dumnezeu, care în majoritatea lor sunt de natură filozofică, legile naturale ale informaţiei prezintă pentru prima dată dovada existenţei unui Emiţător inteligent, şi, drept consecinţă, existenţa unui Dumnezeu. Nu ne putem baza pe afirmaţiile lui Kant, care a trăit în urmă cu 200 de ani şi care este considerat cel mai mare distrugător al dovezilor despre Dumnezeu, deoarece atunci nu era cunoscută decât o parte infimă din cunoştinţele ştiinţifice de astăzi.

Dovada existenţei lui Dumnezeu din domeniul matematico-profetic

Biblia conţine peste 3.000 de profeţii care s-au împlinit deja. Un exemplu care poate fi uşor înţeles este profeţia Deuteronom 28:64-65, unde Dumnezeu prezice răspândirea poporului Israel printre naţiuni, apoi cea din Ieremia 16:14-15, promisiunea revenirii poporului Israel în ţara promisă, care s-a realizat în anul 1948, după aproape 2.000 de ani, prin întemeierea statului Israel. Nicio lucrare istorică nu prezintă o astfel de calitate. Prin ele ni se pun la dispoziţie două criterii unice de verificare a adevărului. Este posibil ca de-a lungul unei perioade de 1.500 de ani oamenii să facă astfel de previziuni exacte? S-au împlinit ele accidental, sau lucrul acesta a fost posibil numai pentru că Dumnezeu a fost Autorul Bibliei, care, pe baza atotştiinţei Lui, poate să transmită profeţii care să fie verificate după împlinirea lor istorică?

Ne putem noi imagina ce înseamnă aceasta? Vreau să ne imaginăm drept model o grămadă de furnici negre, în care, printre furnicile negre, se află o singură furnică roşie. Se deduce uşor că în funcţie de creşterea grămezii privite, scade proporţional şi şansa să poată fi prinsă dintre ele furnica roşie. De aici întrebarea:

Câte furnici trebuie să fie în muşuroi, pentru ca probabilitatea de a prinde (spre ex., fiind legat la ochi) din întâmplare furnica roşie să fie tot aşa de mare, ca împlinirea întâmplătoare a celor 3.268 de profeţii?

Să încep printr-o evaluare: Este suficientă o cadă plină de furnici, sau un volum egal cu apa Mării Negre, sau unul egal cu globul pământesc? Calculul arată că sunt încă prea puţine. Atunci câte? Trebuie să ne imaginăm atâtea furnici, încât ele să umple universul nostru uriaş şi inimaginabil? Sau poate două universuri? Sau o sută, sau o mie? Calculul matematic depăşeşte orice imaginaţie posibilă, şi arată numărul posibil de universuri necesare. Sunt 10896 universuri! Ce exprimă un număr aşa de mare – deci un 1 urmat de 896 de zerouri – de universuri pline cu furnici?

Se vede astfel că probabilitatea împliniri întâmplătoare a celor peste 3.000 de profeţii este practic nulă. Rezultatele calculelor matematice cresc exponenţial, într-o măsură gigantică şi hiper-astronomică, posibilitatea noastră de gândire şi imaginaţie este depăşită, încât nu mai putem evalua în mod corespunzător această realitate. Rezultatul uimitor se poate rezuma astfel:

„Verificarea matematico-profetică a existenţei lui Dumnezeu“ permite să se demonstreze existenţa unui Dumnezeu atotştiutor şi atotputernic, a unui Dumnezeu identic cu Cel al Bibliei.

1. Biblia este de la Dumnezeu şi este adevărată

Niciun om nu este capabil să formuleze profeţii care să se împlinească fără excepţie. Adevăratul Autor al Bibliei este Dumnezeul atotştiutor şi atotputernic (2 Timotei 3:16). De aceea toată Biblia este adevărată. Isus spune într-o rugăciune către Tatăl: „Cuvântul Tău este Adevărul“ (Ioan 17:17), iar Pavel declară: „Eu cred tot ce este scris“ (Fapte 24:14). El s-a încrezut în Dumnezeu şi fără „dovada matematico-profetică“.

2. Dumnezeul Bibliei este singurul Dumnezeu

Niciuna din dovezile existenţei lui Dumnezeu enunţate în trecut nu confirmă existenţa unui anumit dumnezeu. Toate sunt formulate într-o formă atât de generală, încât toate religiile le pot folosi în scopul lor. Pe când „demonstrarea matematico-profetică“ a existenţei lui Dumnezeu indică spre Dumnezeul Bibliei şi Fiul Său Isus Hristos. Nicio altă religie nu poate demonstra existenţa dumnezeului ei. Biblia precizează în sensul acesta că oamenii şi-au inventat nenumăraţi dumnezei, după religiile lor: „Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi dumnezei şi mulţi domni), totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi“ (1 Corinteni 8:5-6). Psalmul 96:5 condamnă pe toţi dumnezeii religiilor: „Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli“.

Dumnezeu condamnă idolatria. În relatarea despre ispitirea Domnului Isus (Matei 4:8-10), Diavolul I-a cerut să i se închine. Dar El l-a izgonit cu Cuvântul lui Dumnezeu: „Pleacă, Satano … Căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti“ (Matei 4:10). Conform declaraţiilor Noului Testament, idolatria este cultul duhurilor rele, deci al demonilor (1 Corinteni 10:20); în final ea fiind o închinare în faţa Satanei, pe care Isus a respins-o în mod categoric. Idolatria este un păcat care se numără printre cele care exclud pe oameni din împărăţia lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:9-10; Galateni 5:20-21; Apocalipsa 21:8; 22:15).

3. Ateismul este respins

Ateismul poate fi deci respins în două moduri – prin legile naturale ale informaţiei şi „dovada matematico-profetică“. Biblia evaluează gândirea ateistă în Psalmul 14:1 astfel: „Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu!“ Iar în alt loc se spune: „Dar cel rău nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele“ (Eclesiastul 8:13). Ateii nu numai că au o gândire greşită, dar se află şi pe calea care duce la pierzare: „Cine nu va crede, [în Domnul Isus] va fi condamnat“ (Marcu 16:16).

Există un mijloc de scăpare

Aceste rânduri nu intenţionează să acuze pe cineva datorită căii lui de până acum – nici pe curvari sau înşelători, pe reprezentanţii altor religii sau pe misionarii ateismului. Dimpotrivă, dorinţa mea este să avertizez referitor la căile care duc la pierzare, şi să spun tuturor cititorilor că în lumea aceasta pocăinţa este posibilă pentru orice păcătos.

În Ioan 3:17-18 este prezentată cea mai mare consecinţă pe care o are pentru noi Evanghelia: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său [Isus] în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.“ Fiindcă Dumnezeu a pus în noi gândul veşniciei (Eclesiastul 3:11), nu vom putea găsi niciodată adevărata satisfacţie în lucrurile din viaţa pământească. Noi suntem creaturi veşnice, de aceea existenţa noastră nu va avea sfârşit.

Dincolo de zidul morţii există numai două locuri de şedere – cerul şi iadul. Primul este nespus de minunat, iar celălalt inimaginabil de groaznic. Dorinţa lui Dumnezeu este ca noi să fim odată cu El în cer. Pentru aceasta avem nevoie de Domnul Isus. El este acela care ne deschide uşa cerului, eliberându-ne de vina noastră şi oferind vieţii noastre o perspectivă nouă. Dacă doreşti să fii mântuit şi să mergi în cer, trebuie să renunţi la vechea ta cale, şi să-L primeşti pe Isus în viaţa ta. Poţi să faci această schimbare în viaţa ta, exprimându-ţi dorinţa printr-o rugăciune asemănătoare cu aceasta:

„Doamne Isuse, eu cunosc Numele Tău. Însă până acum am trăit ca şi cum Tu n-ai fi existat. Acum am înţeles cine eşti Tu, de aceea vin în rugăciune înaintea Ta pentru prima dată. Ştiu că există un cer şi un iad. Te rog, scapă-mă de iad, unde aş ajunge datorită vinii mele, mai ales a necredinţei mele. Dorinţa mea este să fiu veşnic împreună cu Tine în cer. Sunt conştient că nu pot ajunge în cer pe baza meritelor mele, ci numai prin credinţa în Tine. Deoarece mă iubeşti, Tu ai murit pentru mine pe cruce, ai luat vina mea asupra Ta şi ai plătit în locul meu. Îţi mulţumesc. Tu cunoşti toată vina mea, chiar şi cea din copilăria mea. Tu cunoşti toate păcatele din viaţa mea – pe cele de care-mi amintesc, cât şi pe cele pe care le-am uitat demult. Tu mă cunoşti pe deplin. Ştii tot ce este în inima mea, bucurie sau tristeţe, optimism sau descurajare. Sunt înaintea Ta ca o carte deschisă. Nu mă pot apropia de Tine, Dumnezeul cel viu, aşa cum sunt şi aşa cum am trăit până acum. De aceea, Te rog, iartă-mi vina mea. Regret din inimă păcatele pe care le-am făcut. Te rog, ajută-mă să renunţ la tot ceea ce nu este după voia Ta, şi dăruieşte-mi obişnuinţe care să fie binecuvântate de tine. Fă-mă să înţeleg Cuvântul Tău, Biblia. Ajută-mă să înţeleg ce vrei să mă înveţi prin el şi să găsesc în el puteri noi şi bucuria vieţii. Vreau ca de acum încolo Tu să fii Domnul meu, Căruia să-I aparţin şi să-I slujesc. Dă-mi o inimă ascultătoare. Te rog, arătă-mi calea pe care trebuie să merg. Îţi mulţumesc că m-ai ascultat. Cred promisiunea că dacă mă întorc la Tine, devin un copil al lui Dumnezeu şi voi fi veşnic alături de Tine în cer. Mă bucur încă de acum, că Tu eşti alături de mine în orice situaţie din viaţa mea. Te rog, ajută-mă să găsesc persoane care cred şi ele în Tine, cât şi o adunare fidelă Cuvântului Tău, unde să pot asculta regulat Cuvântul Tău.”

prof. dr. ing. Werner Gitt