Prof. Dr. Werner Gitt
Rumänisch: Wie komme ich in den Himmel?
Cum ajung eu în cer?
Die grundlegende Frage, die suchende Menschen sich stellen, wird hier von Prof. Dr. Werner Gitt beantwortet. "Wie findet man den Himmel?" Auf jeden Fall nicht durch eigene Anstrengungen oder Konzepte. "Was aber bringt uns wirklich in den Himmel?" Gott hat die Einladungen für den Himmel schon verteilt wie im Gleichnis des Menschen, der zu einem großen Fest Einladungen verschickte. Doch viele Menschen redeten sich heraus.
Prof. Dr. Gitt ruft dazu auf, nicht so "kurzsichtig" wie diese Leute zu sein. Jesus will uns vor der Hölle erretten und diese wird kein Vergleich zu der sogenannten "Hölle von Auschwitz" sein. Er hat am Kreuz für unsere Schuld bezahlt, wir müssen diese Einladung nur annehmen, dann ist ein Platz im Himmel "gebucht". Ein Entscheidungsgebet soll den Lesern dabei helfen.
Dieses Traktat eignet sich besonders gut zur Weitergabe an suchende Menschen!
8 Seiten, Best.-Nr. 120-6, Kosten- und Verteilhinweise | Eindruck einer Kontaktadresse
Cum ajung eu în cer?
Mulţi oameni îşi pun întrebarea referitoare la veşnicie. Lucrul acesta se observă la aceia care cugetă la sfârşitul vieţii lor. Actriţa americană Drew Barrymore a jucat rolul principal de copil în filmul «E. T. Extraterestrul». Când avea 28 de ani (născ. 1975), a afirmat: «Dacă voi muri înaintea pisicii mele, să i se dea să mănânce cenuşa mea. Atunci trăiesc cel puţin mai departe în pisica mea». Nu este îngrozitoare această necunoştinţă şi miopie referitoare la moarte?
În timpul Domnului Isus au venit mulţi oameni la El. Problemele lor erau întotdeauna aproape numai pământeşti:
- Zece leproşi doreau să fie vindecaţi (Luca 17:13).
- Orbii doreau să vadă (Matei 9:27).
- Un altul dorea să i se ajute să-şi primească moştenirea lui (Luca 12:13–14).
- Fariseii au venit cu întrebarea provocatoare, dacă trebuie să plătească sau nu impozit (Matei 22:17).
Numai puţini oameni au venit la Isus spre a afla de la El cum se poate ajunge în cer. Un tânăr bogat a venit la El şi L-a întrebat: «Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?» (Luca 18:18). Lui i s-a răspuns ce trebuie să facă, anume: să vândă tot, de ce era legată inima lui, şi să-L urmeze pe Isus. Deoarece el era bogat, nu a urmat sfatul primit, iar prin aceasta a renunţat la cer. Mai erau şi oameni care nu căutau cerul, dar au fost informaţi despre el la întâlnirea cu Isus. Ei au folosit imediat prilejul oferit. Zacheu a dorit să-L vadă pe Isus, şi el a găsit mai mult decât se aştepta. După vizita din casa lui Zacheu – aproape ca la o cafea – el a găsit cerul. Isus a precizat: «Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta…» (Luca 19:9).
Cum se poate găsi cerul?
Din cele spuse până aici se poate preciza:
- Împărăţia cerurilor se poate găsi într-o anumită zi. Este bine să ştii lucrul acesta, căci astăzi va fi posibil şi pentru tine, dragă cititoare sau cititor, să primeşti viaţa veşnică de la Dumnezeu.
- Primirea împărăţiei cerurilor nu este condiţionată de vreo faptă personală.
- Împărăţia cerurilor te poate găsi complet nepregătit.
Propriile noastre concepţii cu privire la intrarea în cer sunt cu totul false, dacă nu sunt bazate pe afirmaţiile lui Dumnezeu. O cântăreaţă afirma într-un cântec despre un clovn, care renunţa la serviciul lui îndelungat într-un circ, astfel: «Desigur că el ajunge în cer, căci a făcut pe mulţi oameni să râdă». O donatoare bogată a construit o casă pentru săraci, unde puteau să trăiască gratuit 20 de femei. Condiţia era ca femeile să se roage câte o oră pe zi pentru mântuirea sufletului binefăcătoarei lor.
Dar cum ajungem noi cu adevărat în cer?
Spre a răspunde clar la această întrebare, Domnul Isus S-a folosit de o pildă. În evanghelia după Luca, capitolul 14, versetul 16, El vorbeşte despre un om (în pildă omul îl reprezintă pe Dumnezeu) care vrea să dea o masă festivă (în pildă ea reprezintă cerul), şi trimite la început numai invitaţii personale. Toate răspunsurile sunt deprimante: «Dar toţi au început să se se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ‹Am cumpărat un ogor… Am cumpărat cinci perechi de boi… Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni›». Isus încheie pilda cu decizia gazdei: «Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea».
Din cele spuse este clar că cerul se poate câştiga sau pierde. Lucrul decisiv este acceptarea sau respingerea invitaţiei. Se poate mai simplu ca aşa? Desigur că nu! Dacă mulţi oameni nu vor ajunge în cer, nu este pentru că ei nu ar fi cunoscut calea, ci pentru că au respins invitaţia.
Pilda celor trei categorii de oameni nu este un model pentru noi, căci niciunul nu acceptă invitaţia şi nu vine la masă. Oare nu se dă masa festivă anunţată? Ba da! După respingerea invitaţiei sunt trimise iarăşi invitaţii peste tot. Nu se mai tipăresc invitaţii cu rame aurite. Acum este valabilă chemarea: «Veniţi!» Şi cine acceptă invitaţia, are un loc asigurat la masă. Ce se întâmplă? Oamenii vin – chiar foarte mulţi. După câtva timp gazda face bilanţul: mai sunt încă locuri libere! El spune slujitorilor Lui: «Duceţi-vă …! Mai invitaţi iarăşi!»
Vreau să aplic acum pilda aceasta la noi, căci exact aşa este situaţia noastră de astăzi. În cer mai sunt locuri libere, iar Dumnezeu îţi spune: «Vino şi ocupă un loc în cer! Fii înţelept şi rezervă-ţi veşnicia! Fă-o chiar astăzi!»
Cerul este frumos de nedescris, de aceea Domnul Isus îl compară cu o masă festivă. În 1 Corinteni 2:9 se spune: «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc». Pe pământul acesta nimic, absolut nimic, nu se poate compara cu cerul. Aşa de inimaginabil de frumos este acolo! Nu cumva să pierdem această ocazie, căci cerul este foarte preţios. Este cineva care ne-a deschis uşa cerului. Acesta este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Numai datorită Lui putem să ajungem noi acolo aşa de uşor. Acum depinde numai de voinţa noastră. Numai cine este nesocotit, ca cei trei oameni, nu acceptă invitaţia.
Măntuirea se primeşte numai prin Domnul Isus Hristos
În Faptele apostolilor (cap. 2:21) citim: «Oricine va chema Numele Domnului [Isus], va fi mântuit». Aceasta este una dintre frazele importante ale Noului Testament. Pavel, când se afla în închisoarea din Filipi, a explicat gardianului: «Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta» (Fapte 16:31). Acest mesaj este concis, dar el lucrează şi schimbă viaţa. Gardianul s-a pocăit chiar în noaptea aceea.
De la ce salvează Isus? Este esenţial să ştim: de la calea ce duce la pierzarea veşnică, în iad. Despre iad şi cer Biblia spune că acolo oamenii vor fi veşnic. Unul este groaznic, iar celălalt este minunat. Nu există un al treilea loc. La cinci minute după moarte, nimeni nu va mai spune: «Căci morţi sunt cei muriţi» sau «La moarte se sfârşeşte totul». Totul este decis de raportul faţă de Persoana Domnului Isus. Destinul nostru veşnic depinde de Isus Hristos şi de relaţia noastră cu El!
Când am fost într-o călătorie de evanghelizare în Polonia, am vizitat lagărul de la Auschwitz.
În timpul celui de-al treilea imperiu german s-au produs acolo lucruri groaznice. Din 1942 până în 1944, mai mult de 1,6 milioane de oameni, majoritatea iudei, au fost gazaţi şi apoi arşi acolo. În literatură se vorbeşte de «iadul de la Auschwitz». În timp ce grupul nostru vizita o cameră de gazare, unde au fost omorâţi câte 600 de oameni la fiecare şarjă, am cugetat la această denumire. Acolo a fost groaznic de nedescris. Dar a fost acolo într-adevăr iadul?
Noi am putut să vizităm camera de gazare numai pentru că această grozăvie a încetat în 1945. Instalaţia poate fi acum vizitată, iar acolo nu mai este nimeni chinuit sau otrăvit. Camerele de gazare de la Auschwitz au fost temporare, însă iadul Bibliei este veşnic.
În hala de la intrarea muzeului de astăzi am văzut un tablou cu Domnul Isus Hristos răstignit. Un deţinut şi-a arătat speranţa lui în Cel răstignit, zgâriind cu un cui pe perete. Şi pictorul acesta a murit în camera de gazare, însă el L-a cunoscut pe Isus, Salvatorul. Deşi el a murit într-un loc groaznic, pentru el cerul a fost deschis. Oricum, când cineva ajunge în iadul de care Domnul Isus avertizează insistent în Noul Testament (spre ex.: Matei 7:13; Matei 5:29-30; Matei 18:8), nu mai există nicio scăpare şi nicio salvare.Deoarece în comparaţie cu Auschwitz, iadul funcţionează veşnic, nici nu îl poate vizita nimeni.
Şi cerul este veşnic. Iar acesta este locul unde vrea să ne ducă Dumnezeu. De aceea acceptă invitaţia de a ajunge în cer. Cheamă Numele Domnului, pentru ca astfel să-ţi rezervi cerul!
Într-o zi, după ce am ţinut o predică, am fost întrebat de o femeie neliniştită: «Chiar se poate rezerva cerul? Sună ca într-o agenţie de voiaj!» Am aprobat-o, spunându-i: «Cine nu rezervă, nu ajunge la ţintă. Dacă vrei să ajungi pe insula Hawai, trebuie să ai un bilet valabil de avion». Ea m-a întrebat: «Dar biletul de avion trebuie plătit, nu-i aşa?!» – «Da, şi biletul spre cer! El este însă aşa de scump, încât nimeni din noi nu-l poate plăti. Păcatul nostru este acela care ne împiedică. Dumnezeu nu îngăduie în cerul Lui niciun păcat. Cine vrea ca după viaţa aceasta de aici să petreacă veşnicia cu Dumnezeu, trebuie să fie mai întâi eliberat de vina păcatului lui. Eliberarea poate fi făcută numai de o persoană fără păcat – iar această persoană este Isus HRISTOS. Numai El poate plăti! Iar El a plătit cu sângele Său, prin moartea Sa pe cruce».
Deci, ce pot să fac eu ca să ajung în cer? Dumnezeu ne adresează astăzi şi nouă invitaţia Lui de salvare. Multe locuri din Biblie ne invită insistent să răspundem chemării lui Dumnezeu:
- «Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă!» (Luca 13:24).
- «Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape!» (Matei 4:17).
- «Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află» (Matei 7:13-14).
- «Apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat…» (1 Timotei 6:12).
- «Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta…» (Fapte 16:31).
Toate acestea sunt invitaţii insistente, care ar trebui să ne trezească. Din text se observă seriozitatea, fermitatea şi urgenţa lor. Procedăm cum trebuie, dacă răspundem invitaţiei cu o rugăciune care ar putea suna astfel:
«Doamne Isuse, astăzi am citit că numai prin Tine pot ajunge în cer. Eu doresc să fiu cândva cu Tine în cer. De aceea, Te rog, scapă-mă de iad, în care aş ajunge pentru veşnicie, datorită vinii mele. Pentru că m-ai iubit aşa de mult, ai murit pentru mine pe cruce şi ai plătit vina păcatelor mele. Tu îmi cunoşti toate păcatele – din copilăria mea. Tu cunoşti orice păcat, de care sunt conştient, dar şi pe acelea care le-am uitat de mult. Tu cunoşti tot ceea ce am eu în inimă. Eu sunt înaintea Ta ca o carte deschisă. Nu pot ajunge în cer în starea mea actuală. Te rog, iartă-mi păcatele, pe care le regret din inimă. Intră în viaţa mea şi înnoieşte-o. Ajută-mă să renunţ la tot ce nu-Ţi este plăcut Ţie şi dăruieşte‑mi obişnuinţe noi, binecuvântate de Tine. Deschide‑mi Cuvântul Tău, Biblia. Ajută-mă să înţeleg ce vrei să-mi spui, şi dă-mi o inimă ascultătoare, spre a putea face ce-Ţi este plăcut Ţie. Fii Tu de acum încolo DOMNUL meu. Vreau să Te urmez. Te rog, arată-mi calea pe care trebuie să merg în toate domeniile vieţii mele. Îţi mulţumesc că m-ai ascultat, că pot să fiu acum un copil al lui Dumnezeu, care odată va fi cu Tine în cer. Amin.»
prof. dr. ing. Werner Gitt